dictatura religiei

de curand am terminat cartea lui Vassilis Alexakis - Dupa Isus Hristos. citind-o am redescoperit faptul ca religiile monoteiste sunt dictatoriale. o religie politeista are o anume eleganta, grandoare, finete si un grad maxim de libertate a gandirii, de incurajare a inteligentei si a evolutiei rasei umane. zei politeisti isi iubeau (pro)creatia, ii incurajau latura umana fara sa o striveasca sub picior, fara sa-i abrutizeze creierul. zei monoteisti nu fac altceva decat sa le dicteze oamenilor cum sa traiasca, ce sa gandeasca, cum sa actioneze. ma intreb, de ce oare l-a mai inzestrat pe om cu creier daca nu-l lasa sa-l foloseasca. bineinteles ca omul, in semn de slugarnicie si linguseala fata de stapanul sau are pretentia ca acesta l-a creat dupa chipul si asemanarea sa. este una dintre minciunile care l-au ajutat pe acest zeu nemilos sa-i subjuge si sa-i stapaneasca pe oameni secole de-a randul. omul, aflat sub talpa stapanului a acceptat aceasta falsa idee crezand ca in acest fel va scapa macar un pic de sub tirania acestuia. mi-ar fi placut mai mult sa traiesc intr-o societate politeista in care zeii sa fie mai umani, sa fie apropiati oamenilor, sa fie ei creati dupa chipul si asemanarea oamenilor. probabil aceasta este cauza pentru care grecia antica a fost cea mai evoluata societate din punct de vedere cultural si politic din toate timpurile.

O casa e ca si corpul omenesc.
Ganditi-va ce ar insemna sa aveti un picior in plus fara sa aveti nevoie de el, sa aveti o mana in plus fara sa aveti nevoie de ea, sa aveti o ureche in plus fara sa aveti nevoie de ea.
Interiorul, mai precis buna functionare a tuturor elementelor ce relationeaza in cadrul unui intreg, fie el organism sau obiect (cladire) genereaza liniile majore ale aspectului exterior.
Este o greseala sa incercam sa adaugam lucruri sau decoratiuni de care nu avem nevoie unei cladiri doar pentru ca asa ni se pare mai frumoasa.
Natura, in marea ei « intelepciune » a pastrat doar lucrurile, componentele pe care un organism le foloseste, descotorosindu-se de tot ce este inutil, de tot ce este pur decor.
Noi, oamenii, ar trebui sa invatam lectia puritatii, lectia functionalismului strict si sa curatam orasul de imaginile oribile create sub imperiul lui « asa arata mai bine ».
Noi, arhitectii, ar trebui sa fim in stare sa educam o societate iesita de curand de sub tirania blocurilor gri, dornica sa puna doi-trei balustrii sau macar un fronton in stil clasic suflat cu aur pe casele ridicate in noile periferii.
Va astept, colegi sau nu, la o discutie sincera despre ce inseamna sa fi, in romania, la bunul plac al unui client tranformat peste noapte intr-un veritabil exeget al stilurilor arhitecturale.

lungubogdan@yahoo.com